Despre noi

Adventiştii de ziua a şaptea acceptă Biblia ca unic crez al lor şi au anumite convingeri fundamentale pe care le consideră a fi învăţăturile Sfintelor Scripturi. Aceste convingeri constituie înţelegerea bisericii şi expresia învăţăturii Scripturii. Le prezentăm în cele ce urmează într-o formă abreviată. În varianta completă, le găsiţi accesând pagina de internet: http://www.adventist.ro/index/convingeri/.

  1. SFÂNTA SCRIPTURĂ. Sfânta Scriptură, Vechiul şi Noul Testament, constituie Cuvântul scris al lui Dumnezeu, transmis prin inspiraţie divină. Autorii inspiraţi au vorbit şi au scris mişcaţi de Duhul Sfânt. Sfintele Scripturi constituie descoperirea supremă, autorizată şi infailibilă a voii Sale. (Ps. 119:105; Prov. 30:5,6; Is. 8:20; Ioan 17:17; 1 Tes. 2:13; 2 Tim. 3:16,17; Evr. 4:12; 2 Pet. 1:20,21).
  2. TRINITATEA. Există un singur Dumnezeu: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, o unitate de trei Persoane coexistând din veşnicie. Dumnezeu este nemuritor, atotputernic, atotcunoscător, mai presus de toate şi pretutindeni prezent. El este infinit şi mai presus de înţelegerea umană, dar cunoscut totuşi prin faptul că li S-a descoperit oamenilor. Dumnezeu este dragoste şi este pentru totdeauna demn de închinare, adorare şi slujire din partea întregii lumi create. (Gen. 1:26; Deut. 6:4; Is. 6:8; Mat. 28:19; Ioan 3:16; 2 Cor. 1:21,22; 13:14; Ef. 4:4-6; 1 Pet. 1:2).
  3. TATĂL. Dumnezeu Tatăl cel veşnic este Creatorul, Izvorul, Susţinătorul şi Stăpânul întregii lumi create. El este drept şi sfânt, milos şi îndurător, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie. (Gen. 1:1; Deut. 4:35; Ps. 110:1,4; Ioan 3:16; 14:9; 1 Cor. 15:28; 1 Tim. 1:17; 1 Ioan 4:8; Apoc. 4:11).
  4. FIUL. Dumnezeu Fiul cel veşnic S-a întrupat în Isus Hristos. Prin El au fost create toate lucrurile, prin El se face cunoscut caracterul lui Dumnezeu, se aduce la îndeplinire salvarea omenirii şi lumea este judecată. De-a pururi Dumnezeu adevărat, El a devenit, de asemenea, om adevărat, Isus Hristos. (Is. 53:4-6; Dan. 9:25-27; Luca 1:35; Ioan 1:1-3,14; 5:22; 10:30; 14:1-3,9,13; Rom. 6:23; 1 Cor. 15:3,4; 2 Cor. 3:18; 5:17-19; Fil. 2:5-11; Col. 1:15-19; Evr. 2:9-18; 8:1,2).
  5. DUHUL SFÂNT. Dumnezeu Duhul cel veşnic a fost activ împreună cu Tatăl şi cu Fiul în lucrarea de creare a lumii, de întrupare şi de răscumpărare. El este o persoană în aceeaşi măsură ca Tatăl şi ca Fiul. El i-a inspirat pe scriitorii Sfintelor Scripturi. El a umplut viaţa Domnului Hristos cu putere. El îi atrage şi îi convinge pe oameni şi, pe aceia care răspund, îi înnoieşte şi îi transformă după chipul lui Dumnezeu. (Gen. 1:1,2; 2 Sam. 23:2; Ps. 51:11; Is. 61:1; Luca 1:35; 4:18; Ioan 14:16-18,26; 15:26; 16:7-13; Fapt. 1:8; 5:3; 10:38; Rom. 5:5; 1 Cor. 12:7-11; 2 Cor. 3:18; 2 Pet. 1:21).
  6. CREAŢIA. Dumnezeu a exprimat în Scriptură raportul autentic şi istoric al activităţii Sale creatoare. El a creat universul şi, într-o creaţie recentă de şase zile literale, „a făcut cerurile, pământul şi marea şi tot ce este în ele” şi S-a odihnit în ziua a şaptea. În acest fel, El a instituit Sabatul ca memorial perpetuu al lucrării Sale. (Gen. 1-2; Ex. 20:8-11; Ps. 19:1-6; 33:6,9; 104; Is. 45:12,18; Fapt. 17:24; Col. 1:16; Evrei 1:2; 11:3; Apoc. 10:6; 14:7).
  7. NATURA OMULUI. Bărbatul şi femeia au fost făcuţi după chipul lui Dumnezeu, dotaţi cu individualitate, cu puterea şi cu libertatea de a gândi şi de a acţiona. Deşi au fost creaţi ca fiinţe libere, fiecare om este o unitate indivizibilă formată din corp, minte şi spirit şi este dependent de Dumnezeu pentru viaţă, suflare şi toate celelalte. (Gen. 1:26-28; 2:7,15; 3; Ps. 8:4-8; 51:5,10: 58:3; Ier. 17:9: Fapt. 17:24-28; Rom. 5:12-17; 2 Cor. 5:19,20; Efes. 2:3; 1 Tes. 5:23; 1 Ioan 3:4; 4:7,8,11,20).
  8. MAREA LUPTĂ. Întreaga omenire este în prezent implicate în marea luptă dintre Hristos şi Satana, cu privire la caracterul lui Dumnezeu, Legea Sa şi suveranitatea Sa asupra universului. Acest conflict a început în cer, atunci când o fiinţă creată şi înzestrată cu libertatea de a alege a devenit, prin înălţare de sine, Satana, vrăjmaşul lui Dumnezeu, şi a condus la revoltă o parte din îngeri. (Gen. 3; 6-8; Iov 1:6-12; Is. 14:12-14; Ezech. 28:12-18; Rom. 1:19-32; 3:4; 5:12-21; 8:19-22; 1 Cor. 4:9; Evr. 1:14; 1 Pet. 5:8; 2 Pet. 3:6; Apoc. 12,4-9).
  9. VIAŢA, MOARTEA ŞI ÎNVIEREA DOMNULUI HRISTOS. În viaţa Domnului Hristos de perfectă ascultare de voinţa lui Dumnezeu, în suferinţele Sale, în moartea şi învierea Sa, Dumnezeu a oferit singurul mijloc de ispăşire pentru păcatul omenirii, astfel încât aceia care primesc prin credinţă această ispăşire să poată avea viaţa veşnică şi întregul univers creat să poată înţelege mai bine sfânta şi infinita iubire a Creatorului. (Gen. 3:15; Ps. 22:1; Is. 53; Ioan 3:16; 14:30; Rom. 1:4; 3:25; 4:25; 8:3,4; 1 Cor. 15:3,4,20-22; 2 Cor. 5:14,15,19-21; Fil. 2:6-11; Col. 2:15; 1 Pet. 2:21,22; 1 Ioan 2:2; 4:10).
  10. EXPERIENŢA MÂNTUIRII. În infinita Sa iubire şi în mila Sa, Dumnezeu L-a făcut pe Hristos, care n-a cunoscut păcat, să fie păcat pentru noi, pentru ca, în El, noi să putem fi făcuţi neprihănirea lui Dumnezeu. Conduşi de Duhul Sfânt, ne dăm seama de nevoia noastră, ne recunoaştem păcătoşenia, ne pocăim de nelegiuirea noastră şi ne manifestăm credinţa în Isus ca Domn şi Hristos, ca Înlocuitor şi Exemplu. (Gen. 3:15; Is. 45:22; 53; Ier. 31:31-34; Ezech. 33:11; 36:25-27; Hab. 2:4; Marcu 9:23,24; Ioan 3:3-8,16; 16:8; Rom. 3:21-26; 5:6-10; 8:1-4, 14-17; 10:17; 12:2; 2 Cor. 5:17-21; Gal. 1:4; 3:13,14,26; 4:4-7; Efes. 2:4-10; Col. 1:13,14; Tit 3:3-7; Evr. 8:7-12; 1 Pet. 1:23; 2:21,22; 2 Pet. 1:3,4; Apoc. 13:8).
  11. CREŞTEREA ÎN HRISTOS. Prin moartea Sa pe cruce, Isus a obţinut victoria asupra forţelor răului. El, care în timpul lucrării Sale pe pământ a ţinut sub control spiritele demonice, le-a frânt puterea şi a asigurat condamnarea lor finală. Biruinţa lui Isus ne oferă şi nouă biruinţa asupra forţelor răului, care mai încearcă încă să ne ia în stăpânire, în timp ce umblăm cu El în pace, bucurie şi încredere în dragostea Sa. (1 Cron. 29:11; Ps. 1:1,2; 23:4; 77:11,12; Mat. 20:25-28; 25:31-46; Luca 10:17-20; Ioan 20:21; Rom. 8:38,39; 2 Cor. 3:17,18; Gal. 5:22-25; Ef. 5:19,20; 6:12-18; Fil. 3:7-14; Col. 1:13,14; 2:6,14,15; 1 Tes. 5:16-18,23; Evr. 10:25; Iac. 1:27; 2 Pet. 2:9; 3:18; 1 Ioan 4:4).
  12. BISERICA. Biserica este comunitatea de credincioşi care Îl recunosc pe Isus Hristos ca Domn şi Mântuitor. Ca o continuare a poporului lui Dumnezeu din timpurile Vechiului Testament, suntem chemaţi să ieşim din lume şi să ne unim pentru închinare, pentru comuniune, pentru învăţarea Cuvântului, pentru celebrarea Sfintei Cine, pentru slujirea întregii omeniri şi pentru proclamarea pe plan mondial a Evangheliei. (Gen. 12:1-3; Ex. 19:3-7; Mat. 16:13-20; 18:18; 28:19,20; Fapt. 2:38-42; 7:38; 1 Cor. 1:2; Ef. 1:22,23; 2:19-22; 3,8-11; 5:23-27; Col. 1:17,18; 1 Pet. 2:9).
  13. RĂMĂŞIŢA ŞI MISIUNEA EI. Biserica universală este compusă din toţi aceia care cred cu adevărat în Hristos. Dar, în zilele sfârşitului – o perioadă de apostazie foarte răspândită – o rămăşiţă a fost chemată să păzească poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus. Această rămăşiţă anunţă sosirea ceasului judecăţii, proclamă mântuirea prin Hristos şi vesteşte apropierea revenirii Sale. (Dan. 7:9-14; Is. 1:9; 11:11; Ier. 23:3; Mica 2:12; 2 Cor. 5:10; 1 Petru 1:16-19; 4:17; 2 Petru 3:10-14; Iuda 3,14; Apoc. 12:17; 14:6-12; 18:1-4).
  14. UNITATEA ÎN TRUPUL LUI HRISTOS. Biserica este un corp de credincioşi, compus din mulţi membri, chemaţi din toate naţiunile, limbile şi popoarele. În Hristos, noi suntem o nouă creaţie; deosebirile de rasă, cultură, educaţie şi naţionalitate, precum şi diferenţele dintre cei de sus şi cei de jos, dintre cei bogaţi şi cei săraci, dintre bărbaţi şi femei nu trebuie să genereze dezbinări între noi. (Ps. 133:1; Mat. 28:19,20; Ioan 17:20-23; Fapt. 17:26,27; Rom. 12:4,5; 1 Cor. 12:12-14; 2 Cor. 5:16,17; Gal. 3:27-29; Ef. 4:14-16; 4:1-6; Col. 3:10-15).
  15. BOTEZUL. Prin botez, noi ne mărturisim credinţa în moartea şi învierea lui Isus Hristos şi dăm mărturie privind moartea noastră faţă de păcat şi hotărârea de a duce o viaţă nouă. În acest fel, Îl recunoaştem pe Hristos ca Domn şi Mântuitor, devenim parte din poporul Lui şi suntem primiţi ca membri de către biserica Sa. (Mat. 28:19,20; Fapt. 2:38; 16:30-33; 22:16; Rom. 6:1-6; Gal. 3:27; Col. 2:12,13).
  16. CINA DOMNULUI. Ritualul Cinei Domnului este împărtăşirea cu simbolurile trupului şi sângelui lui Isus, ca o expresie a credinţei în El, Domnul şi Mântuitorul nostru. Serviciul Cinei este deschis tuturor credincioşilor creştini. (Mat. 26:17-30; Ioan 6:48-63; 13:1-17; 1 Cor. 10:16,17; 11:23-30; Apoc. 3:20).
  17. DARURILE ŞI SLUJBELE SPIRITUALE. Dumnezeu revarsă daruri spirituale asupra tuturor membrilor bisericii Sale din orice generaţie, pe care fiecare membru trebuie să le folosească într-o slujire plină de iubire şi pentru binele comun al bisericii şi al omenirii. Conform Sfintelor Scripturi, aceste daruri presupun activităţi de slujire, precum darul credinţei, al vindecării, al profeţiei, al predicării, al învăţării altora, al administrării, al împăcării, al compasiunii, al slujirii altruiste şi al iubirii pentru a-i ajuta şi încuraja pe oameni. (Fapt. 6:1-7; Rom. 12:4-8; 1 Cor. 12:7-11,27,28; Ef. 4:8,11-16; 1 Tim. 3:1-13; 1 Pet. 4:10,11).
  18. DARUL PROFEŢIEI. Scriptura mărturiseşte că unul dintre darurile Duhului Sfânt este profeţia. Acest dar este un semn de identificare al bisericii rămăşiţei şi noi credem că el s-a manifestat în lucrarea lui Ellen G. White. Scrierile ei vorbesc cu autoritate profetică şi exprimă în mod clar faptul că Biblia este etalonul după care trebuie să fie verificate orice învăţătură şi orice experienţă. (Num. 12:6; 2 Cron. 20:20; Amos 3:7; Ioel 2:28,29; Fapt. 2:14-21; 2 Tim. 3:16,17; Evr. 1:1-3; Apoc. 12:17; 19:10; 22:8,9).
  19. LEGEA LUI DUMNEZEU. Marile principii ale Legii lui Dumnezeu sunt cuprinse în Cele Zece Porunci şi exemplificate în viaţa Domnului Isus. Ele exprimă iubirea, voia şi hotărârile lui Dumnezeu cu privire la comportamentul şi relaţiile umane şi sunt obligatorii pentru toţi oamenii din toate timpurile. Aceste precepte constituie baza legământului lui Dumnezeu cu poporul Său şi etalonul după care se desfăşoară judecata lui Dumnezeu. (Ex. 20:1-17; Deut. 28:1-14; Ps. 19:7-14; 40:7,8; Mat. 5:17-20; 22:36-40; Ioan 14:15; 15:7-10; Rom. 8:3,4; Ef. 2:8-10; Evr. 8:8-10; 1 Ioan 2:3; 5:3; Apoc. 12:17; 14:12).
  20. SABATUL. Binefăcătorul Creator, după cele şase zile ale creaţiei, S-a odihnit în cea de-a şaptea zi şi a instituit Sabatul pentru toţi oamenii, ca un monument de aducere-aminte a creaţiei. Porunca a patra a Legii de neschimbat a lui Dumnezeu cere păzirea acestui Sabat, ziua a şaptea, ca zi de odihnă, de închinare şi de slujire, în armonie cu învăţătura şi practica lui Isus, Domnul Sabatului. (Gen. 2:1-3; Ex. 20:8-11; 31:13-17; Lev. 23:32; Deut. 5:12-15; Is. 56:5,6; 58:13,14; Ezech. 20:12,20; Mat. 12:1-12; Marcu 1:32; Luca 4:16; Evr. 4:1-11).
  21. ADMINISTRAREA VIEŢII. Noi suntem administratori numiţi de Dumnezeu, care ne-a încredinţat timp, oportunităţi, capacităţi, bunuri materiale şi binecuvântările şi resursele Pământului. Suntem responsabili în faţa Lui pentru buna lor folosire. Noi Îl recunoaştem pe Dumnezeu ca proprietar prin slujirea cu devotament adusă Lui şi semenilor noştri, prin înapoierea zecimii şi prin oferirea de daruri în vederea vestirii Evangheliei şi susţinerii şi dezvoltării bisericii Sale. (Gen. 1:26-28; 2:15; 1 Cron. 29:14; Hag. 1:3-11; Mal. 3:8-12; Mat. 23:23; Rom. 15:26,27; 1 Cor. 9:9-14; 2 Cor. 8:1-15; 9:7).
  22. COMPORTAMENTUL CREŞTIN. Noi suntem chemaţi să fim un popor evlavios, care gândeşte, simte şi acţionează în armonie cu principiile Cerului în toate aspectele vieţii personale şi sociale. Pentru ca Duhul să refacă în noi caracterul Domnului nostru, noi ne angajăm numai în acele activităţi care vor produce în viaţa noastră puritatea, sănătatea şi bucuria manifestate în viaţa Domnului Hristos. (Gen. 7:2; Ex. 20:15; Lev. 11:1-47; Ps. 106:3; Rom. 12:1,2; 1 Cor. 6:19,20; 10:31; 2 Cor. 6:14 – 7:1; 10:5; Ef. 5:1-21; Fil. 2:4; 4:8; 1 Tim. 2:9,10; Tit 2:11,12; 1 Pet. 3:1-4; 1 Ioan 2:6; 3 Ioan 2).
  23. CĂSĂTORIA ŞI FAMILIA. Instituţia căsătoriei a fost întemeiată de Dumnezeu în Eden. Isus a proclamat-o ca fiind unirea pentru toată viaţa dintre un bărbat şi o femeie, într-o comuniune plină de iubire. Pentru creştin, legământul căsătoriei este făcut cu Dumnezeu, ca şi cu tovarăşul de viaţă şi trebuie să se realizeze numai între un bărbat şi o femeie care împărtăşesc o credinţă comună. (Gen. 2:18-25; Ex. 20:12; Deut. 6:5-9; Prov. 22:6; Mal. 4:5,6; Mat. 5:31,32; 19:3-9,12; Marcu 10:11,12; Ioan 2:1-11; 1 Cor. 7:7,10,11; 2 Cor. 6:14; Ef. 5:21-33; 6:1-4).
  24. LUCRAREA DOMNULUI HRISTOS ÎN SANCTUARUL CERESC. În ceruri, există un sanctuar – adevăratul tabernacul, ridicat nu de om, ci de Domnul. În el, Domnul Hristos slujeşte în favoarea noastră, punând la dispoziţia credincioşilor beneficiile jertfei Sale ispăşitoare, aduse o dată pentru toţi, pe cruce. În momentul înălţării Sale, El Şi-a preluat funcţia de Mare-Preot al nostru şi Şi-a început lucrarea de mijlocire, simbolizată de lucrarea marelui-preot în Locul Sfânt din sanctuarul pământesc. (Lev. 16; Num. 14:34; Ezech. 4:6; Dan. 7:9-27; 8:13,14; 9:24-27; Evr. 1:3; 2:16,17; 4:14-16; 8:1-5; 9:11-28; 10:19-22; Apoc. 8:3-5; 11:19; 14:6,7,12; 20:12; 22:11,12).
  25. A DOUA VENIRE A DOMNULUI HRISTOS. A doua venire a Domnului Hristos este binecuvântata speranţă a bisericii – marele apogeu al Evangheliei. Venirea Mântuitorului va fi reală, personală, vizibilă şi mondială. Când El va reveni, morţii neprihăniţi vor fi înviaţi şi, împreună cu neprihăniţii cei vii, vor fi glorificaţi şi luaţi la cer, dar cei nelegiuiţi vor muri. (Mat. 24; Marcu 13; Luca 21; Ioan 14:1-3; Fapt. 1:9-11; 1 Cor. 15:51-54; 1 Tes. 4:13-18; 5:1-6; 2 Tes. 1:7-10; 2:8; 2 Tim. 3:1-5; Tit 2:13; Evr. 9:28; Apoc. 1:7; 14:14-20; 19:11-21).
  26. MOARTEA ŞI ÎNVIEREA. Plata pentru păcat este moartea. Dar Dumnezeu, care este singurul nemuritor, le va da viaţă veşnică celor răscumpăraţi. Până în ziua aceea însă, moartea este o stare de inconştienţă pentru toţi oamenii. Când Domnul Hristos, care este viaţa noastră, va reveni, neprihăniţii înviaţi şi cei neprihăniţi în viaţă vor fi glorificaţi şi luaţi ca să-L întâmpine pe Domnul lor. A doua înviere, învierea celor nelegiuiţi, va avea loc după o mie de ani. (Iov 19:25-27; Ps. 146:3,4; Ecl. 9:5,6,10; Dan. 12:2,3; Is. 25:8; Ioan 5:28,29; 11:11-14; Rom. 6:23; 1 Cor. 15:51-54; Col. 3:4; 1 Tes. 4:13-17; 1 Tim. 6:15,16; Apoc. 20:1-10).
  27. MILENIUL ŞI SFÂRŞITUL PĂCATULUI. Mileniul reprezintă domnia de o mie de ani a Domnului Hristos cu sfinţii Săi în ceruri, între prima şi a doua înviere. În acest timp, morţii cei nelegiuiţi vor fi judecaţi; pământul va fi cu totul pustiu, fără fiinţe umane vii care să-l locuiască, fiind ocupat numai de Satana şi îngerii săi. La sfârşitul mileniului, Domnul Hristos cu sfinţii Săi şi cetatea cea sfântă vor coborî din ceruri pe pământ. Morţii cei nelegiuiţi vor fi atunci înviaţi şi, împreună cu Satana şi cu îngerii lui, vor înconjura cetatea; dar foc va coborî de la Dumnezeu şi-i va arde şi va curăţa pământul. Universul va fi astfel eliberat pentru totdeauna de păcat şi de păcătoşi. (Ier. 4:23-26; Ezech. 28:19,20; Mal. 4:1; 1 Cor. 6:2,3; Apoc. 20; 21:1-5).
  28. NOUL PĂMÂNT. Pe Noul Pământ, în care domneşte neprihănirea, Dumnezeu le va oferi o casă eternă celor răscumpăraţi şi un mediu perfect pentru viaţa, iubirea şi bucuria veşnică, precum şi pentru a putea învăţa în prezenţa Lui. Căci aici Dumnezeu Însuşi va locui cu poporul Său, iar moartea şi suferinţa vor fi deja dispărute. Marea luptă va fi încheiată şi nu va mai fi păcat. Toate lucrurile, cu viaţă şi fără viaţă, vor declara că Dumnezeu este dragoste, iar El va domni veşnic. Amin! (Is. 35; 65:17-25; Mat. 5:5; 2 Pet. 3:13; Apoc. 21:1-7; 22:1-5).