Nu există păcat de neînvins
În prima parte a versetului 7 din cartea Apocalipsei capitolul 2, citim urmatoarele cuvinte: “Cine are urechi , să asculte ce zice bisericilor Duhul.” Aceste cuvinte sunt spuse de Domnul Isus Hristos şi le întâlnim de asemenea, chiar în repetate rânduri şi atunci când a prezentat pildele. De exemplu găsim n Evanghelia după Matei în capitolul 12, versetul 9: “Cine are urechi de auzit să auda.” Cu siguranţă Domnul Isus a folosit aceste cuvinte pentru că noi oamenii, în general, avem urechi care le folosim pentru orice, dar mai puţin pentru a asculta. Auzim şi totuşi nu ascultăm, auzim şi totuşi nu înţelegem, auzim dar interpretăm sau răstălmăcim după bunul nostru plac. Aceste cuvinte sunt solemne şi ceea ce Domnul Isus vrea să ne transmită este: “Mesajul Meu nu este pentru oricine, ci doar pentru cei ce au urechi să auda şi să asculte.” Fie ca bunul Dumnezeu să ne dea tuturor urechi care să ştie să asculte!
Dar, oare ce este ceea ce noi trebuie să auzim? Citim în continuarea versetului 7 din Apocalipsa capitolul 2: “Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu.” În Biblie găsim numeroase referiri cu privire la omul biruitor, la cel ce va învinge sau cel ce va birui. Dacă Cuvantul lui Dumnezeu repetă de atât de multe ori aceste cuvinte, este pentru un singur motiv şi anume : BIRUINŢA ESTE ADEVᾸRATᾸ ŞI SIGURᾸ ÎN HRISTOS! Ea nu este o utopie, nu este o iluzie, nu este o minciună!
Prin urmare, descoperim înca o dată că nu există păcat în viaţa noastră pe care să nu-l putem învinge, dacă avem urechi care să asculte. Suntem robi ai păcatului, avem obiceiuri nesanătoase, vicii ascunse pe care nu le cunoaste nimeni, reusim să le ascundem, le stim doar noi şi Dumnezeu, mergem regulat la biserică şi totuşi nu reuşim să scăpăm de ele, nu reuşim să le învingem. Poate că şi tu ai plâns şi ai strigat către Dumnezeu şi te-ai întrebat: “Voi putea vreodată să birui?” Biblia ne arată că victoria este sigură şi nu o promisiune abstractă. Suntem învingători “în” şi “prin” Isus Hristos!
Cum ştim că este sigură? Pentru că Altcineva deja a purtat această luptă şi a ieşit câştigător. Altcineva l-a nvins deja pe vrăjmaş. Dumnezeu a făcut multe promisiuni celui ce va birui şi dacă El a promis este pentru că biruinţa este adevărată şi sigură! Putem fi învingători dacă ne dăruim inima lui Isus. Singuri nu putem să ne schimbăm, suntem slabi, nu avem puterea necesară. Haideţi să ne redeschidem inimile înaintea Dumnezeului nostru, să ne umple cu Duhul Său cel Sfânt! Să-L rugăm pe Dumnezeu să facă ceea ce noi nu putem, să ne dea puterea pe care noi nu o avem şi ca apostolul Pavel să putem spune: “…şi trăiesc, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine.”(Galateni 2:20)
Haideţi să nu fim noi cei învinşi! Să nu fim acei oameni care doar promit şi care nu se ţin niciodată de cuvânt. Hristos nu cunoaşte înfrângerea! El este atotputernic ! Totul se rezuma la “în” şi “prin” Isus Hristos. Întrebarea este următoarea: “Tu vrei să fii biruitor? Vrei să te schimbi şi nu poţi?” Deschide-ţi inima si lasă-L pe Isus să lucreze. Problema mea şi a ta este că noi, cu toţii vrem să fim biruitori, vrem să avem parte de toate promisiunile si binecuvântările lui Dumnezeu, dar nu vrem să ne consacrăm cu totul Lui.
Să recitim cea de-a doua parte a versetului 7: “Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este raiul lui Dumnezeu.” Acum să citim şi versetul 1 din Apocalipsa capitolul 22: “Şi mi-a arătat un râu ca apa vieţii, limpede ca cristalul, care ieşea din scaunul de domnie a lui Dumnezeu şi al Mielului.” Observăm că pomul vieţii este alimentat de un râu cu apa vieţii, râu care ieşea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, viaţa nu vine de la acest pom, ci viaţa vine de la Dumnezeu, viaţa vine de la Isus Hristos. Nu a spus Domnul Isus: “Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa” în Ioan 14:6?
Dacă ne vom aşeza de partea lui Dumnezeu cu tot ceea ce suntem, se va schimba totul în viaţa noastră? Poate că da sau poate că nu, dar cu siguranţă inimile noastre se vor schimba. Speranţa se va naşte din nou în inimile noastre şi cu această speranţă vom fi capabili să ne purtăm luptele vieţii şi să ieşim biruitori. De aceea promisiunea din Apocalipsa 2:7 se adresează celor ce vor birui, pentru că învingătorii sunt cei ce se încred şi se predau lui Dumnezeu. Adevărata viaţă vine de la Isus Hristos, de la tronul lui Dumnezeu. Promisiunea că celui ce va birui Dumnezeu îi va da să mănânce din pomul vieţii, este de fapt următoarea: “Cel ce va învinge, va avea privilegiul de a fi cu Mine pentru totdeauna.”
În cartea Apocalipsei, Ioan îi vede pe cei răscumpăraţi de Mielul lui Dumnezeu, îi vede că Îl urmau şi îi slujeau zi şi noapte. Cum am putea noi să-L urmăm pe Domnul nostru Isus Hristos în cer dacă nu învăţăm să-L urmăm aici pe pământ? Cum putem experimenta umblarea cu Isus? Însuşi Mântuitorul ne vorbeşte despre acest lucru în Evanghelia după Ioan 5:39 : “Cercetaţi Scripturile pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.” Ia Cuvântul Lui Dumnezeu şi studiază-l şi vei avea o întâlnire cu Isus. Doar după ce Îl vei cunoaşte vei putea umbla alături de El. Să aducem vieţile noastre înaintea Lui aşa cum sunt ele. Dumnezeu ne va primi, El va vindeca rănile noastre şi va putea pune în cartea vieţii noastre o nouă filă albă, o nouă pagină a cărui autor să fie chiar El.
Astăzi Satana vine înaintea noastră cu aceleaşi ispite cu care L-a asaltat şi pe Isus, oferindu-ne împărăţiile lumii acesteia în schimbul loialităţii noastre. Dar ispitele lui Satana nu au nicio putere asupra celui care priveşte la Hristos ca autorul şi desăvârşitorul credinţei sale. Satana nu îl poate face să păcătuiască pe cel care acceptă prin credinţă atributele Celui care a fost ispitit în toate ca şi noi, dar fără păcat.
„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (Ioan 3:16). Acela care se pocăieşte de păcatul său şi care acceptă darul vieţii Fiului lui Dumnezeu nu poate fi învins. Punând stăpânire, prin credinţă, pe natura divină, el devine copil al lui Dumnezeu. Se roagă, crede. Când este ispitit, el face apel la puterea pentru care Isus a murit ca să ne-o ofere şi, astfel, copilul lui Dumnezeu învinge prin harul Său. Orice păcătos trebuie să înţeleagă acest lucru. El trebuie să se pocăiască de păcatele sale, trebuie să creadă în puterea lui Hristos şi să accepte această putere, care îl poate ţine departe de păcat şi îl poate mântui. (Review and Herald, 28 ianuarie 1909)
Mihaela Petrea, 4 aprilie 2019