Cazul Jukes-Edwards
Prin anii 1720-1730, Henry Jukes și Jonathan Edwards erau doi tineri de pe coasta de este a Americii, cu șanse egale de viață. Amândoi erau deopotrivă de inteligenți, dar și limitați în posibilități financiare. Ambii și-au exercitat alegerea în felul propriu.
Mai târziu o echipă de sociologi, condusă de A. T. Pierson a reconstruit arborele genealogic a descendenților lor și a constatat următoarele:
Din totalul de 1 200 de progenituri ale lui Henry Jukes: 310 au fost cerșetori de profesie, 130 pușcăriași, 60 hoți de carieră, 7 criminali; dintre cei 1 200, doar 20 au apucat să-și facă un rost în viață, dintre care jumătate numai datorită disciplinei dobândite în pușcărie.
În schimb, din Jonathan Edwards s-au remarcat: 14 președinți de universitate, 102 profesori, peste 100 de pastori și misionari externi, 112 avocați și magistrați, dintre care 60 dețineau titlul de doctor, pe lângă nenumărați autori și editori.
Cazul Jukes-Edwards surprinde defapt o realitate mult mai veche, când alegerea proprie a făcut diferența. Și anume, unii au devenit mai târziu fiii oamenilor (urmașii lui Cain), iar ceilalți fiii lui Dumnezeu (urmașii lui Set).
Alegerea îți aparține, dar nu uita de cazul Jukes-Edwards!
Iau azi cerul şi pământul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămânţa ta, iubind pe Domnul Dumnezeul tău, ascultând de glasul Lui şi lipindu-te de El: căci de aceasta atârnă viaţa ta şi lungimea zilelor tale, şi numai aşa vei putea locui în ţara pe care a jurat Domnul că o va da părinţilor tăi, lui Avraam, Isaac şi Iacov.” Deuteronomul 30:19-20