Oferta lui Dumnezeu
S-a întâmplat în anul 1947, în Brazilia. Cu ocazia unei nașteri foarte grele, o mamă a murit, lăsând doi gemeni în urmă. Tatăl copiiilor murise cu două luni în urmă, într-un accident de mină, astfel că cei doi copii au fost dați spre adopție. Căile celor doi gemeni s-au despărțit: Juan a fost luat de familia Frias, care mai avea doi copii acasă, iar Armando a fost adoptat de familia Escalantes, o familie bogată și fără urmași, din Rio de Janeiro.
În familia Frias, lucrurile au mers bine pentru o vreme, până când doamna Frias mai aduce pe lume încă un copil, iar la scurt timp domnul Frias își pierde locul de muncă, situația lor materială deteriorându-se. Neajunsurile s-au repercutat, în primul rând, asupra lui Juan, care a început să perceapă dureros respingerea din partea părințiilor și a fraților. Și, cum se întâmplă, asemenea simțăminte nasc reacții. Mai întâi tăceri lungi, apoi răvrătire. La 10 ani, când a aflat că soții Frias nu sunt părinții lui, Juan a fugit pentru prima dată de acasă. La 14 ani, Juan a lăsat școala, casa și și-a luat soarta în mâini. La 16 ani a fost împlicat într-o spargere și a fost închis. De atunci, viața lui a oscilat între pușcărie și libertate. La 26 de ani, Juan avea să comită un lucru teribil, care avea să-i pecetluiască soarta. Răpește 2 copii, de 3 și 5 ani, sperând să obțină o recompensă de 20 000 de dolari. Lucrurile însă nu merg după cum socotise el. Cazul este publicat în toată Brazilia, iar poliția se pune în mișcare. Hăituit și împovorat de prezența celor doi micuți, Juan îi ucide și îi ascunde în două cutii mari. La scurt timp după crimă, Juan este prins. Știrea apare pe prima pagină a ziarelor și toată lumea aștepta sentința capitală.
În acest timp, Armando ajunsese un tânăr cu înaltă educație. Era deja directorul companiei UBB International cu sediul în SUA, al cărei vicepreședinte era chiar tatăl său. Armando era pe val în lumea internațională a businessului. Într-o zi, în timpul pauzei de masă, pe când frunzărea ziarele, ochii îi cad pe prima pagină a ziarului Jornal do Brasil și încremenește. Era chiar poza lui sub un titlu mare, anunțând o crimă oribilă. Înfrigurat, citește tot articolul și află că Juan, de aceeași vârstă cu el, era adoptatul familiei Frias. Cu simțământul că adopția ascunde un mister, Armando îl abordează direct pe tatăl său. Tatăl tulburat, evită subiectul, însă seara, Armando îi determină pe părinți să-i spună totul. Zdrobit de informațiile primite, Armando simte nevoia să se retragă un timp într-o stațiune, undeva în Marea Caraibilor, să se reculeagă. După trei săptămâni, Armando se întoarce acasă cu o expresie de pace și le împărtășește părinților planul pe care-l are: prin relațiile pe care le are tatăl său, vrea să ajungă la fratele său în închisoare. Vrea să-i propună… un schimb. Când aud, părinții lui cad pradă disperării. Dar Armando este un bun creștin. El crede că este datoria sa să-i ofere șansa vieții lui fratelui său care a fost lipsit de privilegiile de care el s-a bucurat din plin. După săptămâni de discuții, părinții n-au încotro. Vor face totul ca să-l ajute pe Armando să-și realizeze planul.
Mașinăria cunoștințelor și a realțiilor se pune în mișcare, și în câteva săptămâni, Armando obține aprobarea speciala pentru un număr de 8 vizite a câte 30 de minute, împreună cu atenționarea primejdiei la care se expune. Prima întâlnire: Însoțit de un gardian, Armando intră în celulă. Poartă o perucă, barbă și mustăți, ca să-și ascundă identitatea. Vorbește de unul singur, căci Juan nu îi acordă atenție. A doua întâlnire: Armando îi cere gardianului să-i lase singuri. Acum îi arată compasiune și înțelegere. Juan tace. A treia vizită: Juan începe să prindă încredere pentru interesul pe care străinul i-l arată și începe să-și deschidă sufletul. În a patra ocazie, Juan este cel care vorbește mai mult. Frustrarea izbucnește din el: deapănă amărăciunea trăită în familia Frias, apoi deziluziile cu alții. În a cincia vizită, Armando își dă masca jos și se identifică drept fratele lui. Juan este blocat și plânge ca un copil. La a șasea întâlnire, comunicarea dintre ei devine totală, iar Armando îi dezvălui planul lui. Juan este revoltat. E absurd, nici vorbă să accepte! La penultima vizită, Armando stăruie. Juan se clatină în hotărârea lui. La despărțire, Armando îi atrage atenția ca data viitoare să fie gata pentru schimb. Sosi și ultima vizită. Cu mare greu, Juan acceptă să îmbrace veșmintele și peruca fratelui său. Înainte de despărțire, Armando îi spune ultimul său mesaj: „Adu-ți aminte că de-acum tu nu mai trăiești viața ta, ci viața lui Armando Escalantes. Să nu uiți că un altul care să moară pentru tine nu mai există. Trăiește demn de iubirea mea”. La care Juan răspunde: „Jur că-ți voi onora amintirea!” Garda vine și-l conduce apoi pe „Armando” afară, unde o mașină a UBB îl așteaptă. Cu inimi sfâșiate, părinții îl salută pe noul lor fiu… După două săptămâni, la 28 iulie 1973, în sala ticsită a tribunalului din Rio Grande, juriul anunță sentința lui Juan Frias: moarte prin spânzurare. Undeva în sală, un tânăr elegant se frânge în bancă, în timp ce părinții îl susțin…
Noul Armando s-a ținut de cuvânt. A recuperat extrem de repede handicapul. Ajutat de tatăl său și de un consilier, a reușit să-l înlocuiască demn pe fratele său în răspunderile de director. Familia Escalantes a trăit din nou zile frumoase până când acest al doilea fiu al lor moare într-un accident de elicopter, la 31 de ani.
Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Ioan 3:16
Oferta aceasta îți este adresată și ție. O accepți?
Alin Cătinean, 27 ianuarie 2019